Reformarea Consiliului Suprem de Securitate prin realizarea programului guvernamental
Acest material este realizat cu suportul Fundaţiei Est – Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei prin intermediul Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (SIDA). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundaţiei Est – Europene, Guvernului Suediei sau SIDA. 12 Mai 2014
Cuvinte cheie
Reformare, Consiliu suprem de securitate, Moldova
Introducere
Consiliului Suprem de Securitate este un element cheie în sistemul de asigurare a securităţii naţionale, care are misiunea de planificare, elaborare și integrare a politicilor interne, externe şi militare. Fiind un organ suprem și specializat de securitate a statului, rolul Consiliul nu poate fi subestimat. Consiliul Suprem de Securitate este menit să asigure coordonarea procesului de implementare a politicilor, să sprijine Şeful Statului, Preşedintele Republicii Moldova în luarea unor decizii cheie în domeniul securității naționale, să asigure examinarea celor mai stringente probleme de moment sau a programelor de dezvoltare strategică.
Totuși, în lumea dinamică de astăzi, Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova activează în baza unor reglementări învechite, necorespunzătoare atât tendințelor mondiale, cât și construcției statale și necesităților Republicii Moldova. Aceste reglementări privesc securitatea națională într-un sens îngust, sub aspect strict militar, pe când reglementările internaționale, inclusiv recomandările Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite[1], recomandă o interpretare largă a sectorului de securitate, care va include organele de asigurare a ordinii de drept, organele de justiție, societatea civilă și alte componente. Baza normativă a Republicii Moldova la capitolul sectorul de securitate este depășită și nu poate răspunde provocărilor timpului.
Necesitatea reformării Consiliului Suprem de Securitate a fost menţionată în repetate rânduri în documentele de politici adoptate de Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova. Printre cele mai recente documente de acest gen au fost: Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Legea nr. 112 din 22.05.2008; Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 153 din 15.07.2011; Planul individual de acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 746 din 18.08.2010.
Aceste documente reies din faptul că, sectorul de securitate a Republicii Moldova este în mare parte nesistemic, lipsit de o structură logică bine pusă la punct. Totodată, sectorul de securitate în Republica Moldova este afectat de un şir de deficienţe funcţionale care diminuează substanţial capacitatea de planificare, posibilitățile de a reacţiona la schimbările mediului de securitate, de a preveni în mod eficient provocările previzibile și asigurarea unui control adecvat asupra instituţiilor și structurilor sectorului de securitate. Este evident, că sectorul de securitate și în special Consiliul Suprem de Securitate ca organul suprem specializat în acest domeniu, are nevoie stringentă de remodelarea rolului și structurii acestuia, atribuțiilor și capacităților funcționale.
Scopul acestui studiu a fost de a analiza acţiunile întreprinse de autorităţile publice supreme în perioada anilor 2012-2014 în direcția realizării sarcinii de reformare al Consiliului Suprem de Securitate, rezultatele obţinute şi efectele acestor acţiuni.
Pentru realizarea acestui studiu au fost utilizate în primul rând informaţiile făcute publice pe paginile oficiale ale autorităților statului, inclusiv actele normative publicate, comunicatele de presă, informațiile despre deciziile adoptate și rapoartele oficiale. Aceste surse au stat la baza afirmațiilor despre publicitatea unor sau altor informații. Totuși, pentru a completa lacunele informaționale, au fost analizate studii tematice ale societății civile, au fost realizate interviuri cu persoane oficiale și folosite alte surse informaționale accesibile.
Obiectivul de reformare al Consiliului Suprem de Securitate în documentele de politici
Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO
Primul document de politici de nivel naţional în care a fost stipulat obiectivul de reformare al Consiliului Suprem de Securitate a fost Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO, care se implementează începând cu 6 iulie 2006,[2] iar ultima versiune actualizată a fost aprobată la 18 august 2010.[3]
În punctul 1.4 „Reforma sectorului de securitate şi apărare” se menţionează: „Republica Moldova este determinată să-şi reformeze sectorul de securitate şi apărare în scopul sporirii eficienţei lui în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. Acest efort are şi scopul de a spori nivelul de transparenţă a sectorului de securitate şi apărare. O evaluare a întregului sector de securitate va fi efectuată în vederea identificării celei mai adecvate formule de promovare a reformei, precum şi a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse. În baza rezultatelor acestui exerciţiu va fi elaborat un Plan de acţiuni care va ghida reforma. O atenţie deosebită va fi acordată instituţiilor – cheie ale sectorului de securitate, în special Consiliului Suprem de Securitate, în scopul sporirii rolului acestuia în calitate de autoritate naţională de coordonare în sectorul de securitate şi apărare.”
Astfel, constatăm că Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO indică la necesitatea imperativă de a asigura Consiliul Suprem de Securitate cu capacităţi de coordonare a politicilor de securitate, precum și definește Consiliul ca autoritate naţională cheie şi unică în acest domeniu. Se menționează necesitatea sporirii eficienței în combaterea amenințărilor la adresa securității naționale.
Concepţia securităţii naţionale
Concepţia securităţii naţionale, aprobată prin Legea pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, nr.112 din 22.05.2008[4], stipulează necesitatea reformării sectorului securităţii naţionale, care include, în particular, dar nu şi exhaustiv:
„sporirea eficienţei sectorului securităţii naţionale, care se ghidează după necesităţile, liniile directorii şi scopul securităţii naţionale;
consolidarea capacităţii de reacţie a sectorului securităţii naţionale la schimbările mediului de securitate la nivel naţional şi internaţional;
asigurarea controlului civil asupra sectorului securităţii naţionale;
consolidarea legitimităţii sectorului securităţii naţionale;
redimensionarea calitativă şi cantitativă a sectorului securităţii naţionale, în felul în care va face posibilă planificarea activităţii şi alocarea resurselor pentru acest sector în conformitate cu priorităţile societăţii moldoveneşti;
prevenirea eficientă a situaţiilor de conflict, de criză şi de urgenţă; reunificarea ţării.”
„Pentru a atinge obiectivul securităţii naţionale, Republica Moldova va asigura, de o manieră coordonată cu restul programelor şi acţiunilor la nivel naţional, implementarea politicii sale externe, politicii de securitate şi de apărare.”
Astfel, se constată că obiectivele securităţi naţionale sunt supra-departamentale, că este necesară redimensionarea calitativă și cantitativă a sectorului securității naționale, iar obiectivul de reformare a Consiliului Suprem de Securitate reiese în mod implicit din prevederile Concepţiei Securităţii Naţionale.
Strategia securităţii naţionale
Strategia securităţii naţionale, aprobată prin Hotărârea Parlamentului pentru aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, nr.153 din 15.07.2011[5], desfăşoară aceste idei şi conţine prevederi importante concrete referitoare la reforma Consiliului Suprem de Securitate în subcapitolul 5.2 „Liniile directoare ale reformei sectorului de securitate naţională.” În subpunctul a) „Consolidarea capacităţilor de planificare strategică”, se menţionează că „scopul acestei sarcini îl constituie dezvoltarea unui sistem eficient de planificare în vederea asigurării securităţii naţionale, învestirea cu putere a acestuia, în funcţie de ameninţările şi de riscurile cu impact asupra securităţii naţionale, precum şi de resursele şi de instrumentele politice disponibile.” Ca metode de implementare a acestui obiectiv sunt menţionate:
„Consolidarea rolului Consiliului Suprem de Securitate, învestirea sa cu funcţii deliberative, de coordonare şi de elaborare a politicilor în domeniile de securitate şi de apărare, precum şi dezvoltarea următoarelor capacităţi:
de informare şi comunicare;
de analiză permanentă a sistemului de securitate naţională şi de ajustare a acestuia în funcţie de evoluţia ameninţărilor şi a riscurilor;
de coordonare, de monitorizare şi de planificare strategică pentru prevenire şi reacţie în situaţii de criză;
Implicarea activă în procesul elaborării politicilor de securitate a componentei civile a sectorului de securitate naţională şi a societăţii civile;
Efectuarea periodică a analizei strategice a sistemului de securitate naţională şi de apărare.”
Reieșind din prevederile Strategiei Securității Naționale putem constatat că acest document a determinat în mod explicit rolul primordial şi deficienţele CSS în asigurarea sistemului de securitate naţională şi a definit necesitatea consolidării rolului CSS și învestirea sa cu funcții deliberative.
Este necesar să menționăm că Strategia Securității Naționale a indicat că Consiliul trebuie să fie investit cu funcţii deliberative reieșind din analiza documentelor precedente de politici și necesitatea asigurării Consiliului cu capacitatea exercitării: (1) funcţiilor de coordonare; (2) funcţiilor de elaborare a politicilor și (3) funcțiilor de monitorizare a implementării politicilor.
Totodată, în articolul 3 din Hotărârea Parlamentului număr 153, prin care a fost aprobată Strategia Securității Naționale, este stipulat că Consiliul Suprem de Securitate va monitoriza implementarea Strategiei şi va prezenta anual Parlamentului un raport în acest sens.
Astfel, această hotărâre a Parlamentului investește Consiliul cu funcția de monitorizare, analiză și coordonare a politicilor în domeniul securității naționale. Însă, mai jos vom vedea că această funcție nu este realizată.
Realizarea obiectivului de reformare a Consiliului Suprem de Securitate
Activităţi întreprinse de Președinte
În pofida faptului că obiectivul de reformare al CSS a fost stabilit în documente oficiale încă începând cu anul 2006, iar în anul 2011 a fost în mod expres detaliat în Strategia Securității Naționale, primele acţiuni concrete au început să fie întreprinse abia peste un an de la aprobarea Strategiei:
Constituirea Comisiei pentru reformarea Consiliului Suprem de Securitate
La 14 septembrie 2012 Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a emis un decret privind constituirea Comisiei pentru reformarea Consiliului Suprem de Securitate[6]. Comisia a fost constituită cu următoarea componenţă:
Președintele Comisiei:
BARBĂNEAGRĂ Alexei, consilier al Președintelui Republicii Moldova în domeniul apărării și securităţii naţionale, secretar al Consiliului Suprem de Securitate;
Secretarul Comisiei:
ONOFREI Andrei, șef al Serviciului Consiliului Suprem de Securitate;
Membri:
STOIANOGLO Alexandr, preşedinte al Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică a Parlamentului;
LEANCĂ Iurie, viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe și integrării europene;
NEGRUŢA Veaceslav, ministru al finanţelor;
EFRIM Oleg, ministru al justiţiei;
RECEAN Dorin, ministru al afacerilor interne;
MARINUŢA Vitalie, ministru al apărării;
ZUBCO Valeriu, Procuror General
DEDIU Valentin, director adjunct al Serviciului de Informaţii și Securitate al Republicii Moldova;
DUCA Gheorghe, Președinte al Academiei de Știinţe a Moldovei;
CIBOTARU Viorel, director al Institutului European de Studii Politice;
BARBĂROȘIE Arcadie, director executiv al Institutului de Politici Publice;
ŢARANU Anatol, director al Centrului de Cercetări Strategice şi Consultanţă Politică „Politicon”.
Componenţa Comisiei a întrunit practic toţi membrii Consiliului Suprem de Securitate la acel moment, cu excepţia Președintelui Parlamentului, Prim-ministrului și unor demnitari. Plus, în componenţa Comisiei au fost incluși trei reprezentanţi ai societăţii civile.
Decretul Președintelui Republicii Moldova a stabilit că Comisia pentru reformarea Consiliului Suprem de Securitate urmează să:
a) elaboreze proiectul Legii cu privire la Consiliul Suprem de Securitate ţinând cont de rolul și locul Consiliului Suprem de Securitate în sistemul organelor securităţii statului și reieșind din contextul geopolitic actual;
b) prezinte Preşedintelui Republicii Moldova până la 1 februarie 2013 proiectul Legii cu privire la Consiliul Suprem de Securitate;
c) creeze un grup de lucru interdepartamental care să acorde asistenţa necesară Comisiei;
d) antreneze în activitatea sa experţi şi specialişti din cadrul altor autorităţi care nu sunt reprezentate în Comisie.
Comisia constituită și-a îndeplinit scopul. Urmare activităţii sale, a fost elaborată Concepția de reformare a Consiliului Suprem de Securitate și un proiect de Lege cu privire la Consiliul Suprem de Securitate, care a fost prezentat Președintelui Republicii Moldova și membrilor Consiliului[7].
În pofida necesităţii realizării cât mai urgente a obiectivului de reformare a CSS, acţiunile de mai departe pentru realizarea obiectivului stabilit rămân a fi lipsite de o explicaţie logică şi de o perspectivă clară.
Din motive inexplicabile proiectul de lege cu privire la Consiliul Suprem de Securitate nu a fost examinat de către Consiliul Suprem de Securitate și nu a fost prezentat Parlamentului ca iniţiativă legislativă a Șefului Statului. Până în prezent, în lucrul asupra proiectului sunt antrenaţi colaboratorii Aparatului Președintelui Republicii Moldova și în special al Serviciului Consiliului Suprem de Securitate, colaboratori din alte structuri statale, precum și experţi internaţionali.
La moment, situaţia cu proiectul de lege rămâne pe cât de confuză pe atât de inexplicabilă. Din informaţiile publice nu este clar care este ultima versiune oficială a proiectului, care sunt prevederile asupra cărora există opinii divergente, care este argumentarea acestor divergenţe, care sunt acţiunile preconizate pentru a găsi o soluţie şi pentru a definitiva proiectul. Nu este clar când proiectul va fi înaintat Parlamentului şi când obiectivul de reformare al Consiliului Suprem de Securitate va fi realizat.
Până în prezent, proiectul nu este definitivat ca iniţiativă legislativă.
Elaborarea Concepţiei de reformare a Consiliului Suprem de Securitate.
Concomitent cu elaborarea proiectului de lege cu privire la Consiliul Suprem de Securitate, Comisia pentru reformarea Consiliului a elaborat și Concepţia de reformare a Consiliului Suprem de Securitate.
Această Concepţie a fost prezentată la ședinţa Consiliului Suprem de Securitate, prezidată de Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care a examinat în ședinţa din 26 noiembrie 2012 modul în care este implementată Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova.
La această ședinţă, membrii Consiliului au decis asupra necesităţii elaborării unui Plan de Acţiuni pentru implementarea Strategiei securităţii naţionale. Îndreptaţi spre necesitatea reformării Consiliului, membrii acestuia la ședinţă au convenit asupra consolidării capacităţii de planificare strategică a Consiliului Suprem de Securitate, care va efectua o analiză permanentă a sistemului de securitate naţională şi de ajustare a acestuia în funcţie de ameninţări şi riscuri, va coordona și va monitoriza activităţile în domeniul securităţii naţionale ale structurilor relevante ale statului[8].
Totodată, Membrii CSS au aprobat Concepţia de reformare a Consiliului Suprem de Securitate, care prevede, între altele, sporirea eficienţei în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale și sporirea nivelului de transparenţă a sectorului de securitate și apărare. Conținutul Concepției nu este secret și ne-a devenit cunoscut în urma interviurilor în cadrul Serviciului Consiliului Suprem de Securitate. Totuși, textul acesteia nu a fost făcut public pentru o discuție largă.
Concepţia conţine cinci capitole: Aspecte generale; Descrierea situaţiei și definirea problemei; Instrumentele și căile de reformare a CSS; Evaluarea impactului reformei CSS și lista actelor legislative și normative de relevanţă care urmează a fi elaborate, abrogate sau modificate în contextul implementării concepţiei.
Potrivit Concepţiei, pentru a realiza reforma CSS, este necesară reorganizarea cardinală a întregului sistem de coordonare și de elaborare a politicilor în domeniile de securitate și de apărare, pornind de la realizarea celor mai stringente obiective, precum:
Elaborarea, promovarea, adoptarea și implementarea unei Legi cu privire la Consiliul Suprem de Securitate, ținând cont de prevederile Strategiei Securităţii Naţionale.
Modificarea cadrului legal referitor la activitatea organelor securităţii statului și organelor conexe ca urmare a determinării noilor competenţe ale CSS, prin abrogarea actelor sau prevederilor învechite, ineficiente în situaţia actuală, generatoare de duble interpretări.
Elaborarea unui Regulament privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Consiliului Suprem de Securitate în sensul sporirii eficienţei și competenţelor acestuia.
Identificarea posibilităţii de asigurare financiară a reformei, inclusiv prin prisma lărgirii statelor de personal și modernizării eficiente a mijloacelor tehnice utilizate în activitatea profesională.
Asigurarea caracterului transparent al activităţii de reformare a CSS.
Obiectivele Concepţiei nu sunt realizate pînă în prezent, fiind în proces de definitivare proiectul de Lege cu privire la Consiliul Suprem de Securitate.
Din analiza textului concepţiei constatăm că la momentul actual nu se urmărește o modificare substanțială al locului și rolului Consiliului Suprem de Securitate în sistemul organelor supreme a securității statului. Totodată, concepţia nu stabileşte clar acţiunile planificate, termenii și executorii acestor acțiuni. Respectiv, Concepția rămâne a fi un text declarativ de intenții, fără o finalitate clară.
Deşi de la şedinţa CSS în cadrul căreia, potrivit anunţului de pe pagina web a Președintelui Republicii Moldova a fost aprobată concepţia, au trecut deja 18 luni, în practică nu a fost realizată nici o acțiune pentru implementarea acesteia.
Valoarea acestui documentului este minimă. Concepția nu aduce nimic nou pe lângă documentele de politici menționate mai sus, ba mai mult chiar constituie un pas înapoi deoarece este neglijată opțiunea deciziilor deliberative.
Monitorizarea activităţilor întreprinse de Consiliul Suprem de Securitate.
În prezent, Consiliul Suprem de Securitate activează în componenţa stabilită de Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care la 10 iunie 2013 a semnat decretul privind constituirea Consiliului Suprem de Securitate într-o nouă componenţă[9]. Conform decretului prezidenţial, președintele Consiliului Suprem de Securitate este Nicolae Timofti, preşedinte al Republicii Moldova, Comandant Suprem al Forţelor Armate.
Secretar al Consiliului Suprem de Securitate este numit Alexei Barbăneagră, consilier al preşedintelui Republicii Moldova în domeniul apărării şi al securităţii naţionale.
Membrii Consiliului Suprem de Securitate sunt:
Igor CORMAN – Preşedinte al Parlamentului
Iurie LEANCĂ – Prim-ministru
Alexandru STOIANOGLO – preşedinte al Comisiei securitate naţională, apărare şi ordine publică a Parlamentului
Natalia GHERMAN – viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe şi integrării europene
Valeriu LAZĂR – viceprim-ministru, ministru al economiei
Eugen CARPOV – viceprim-ministru
Vitalie MARINUŢA – ministru al apărării
Dorin RECEAN – ministru al afacerilor interne
Veaceslav NEGRUŢA – ministru al finanţelor
Oleg EFRIM – ministru al justiţiei
Ion PĂDURARU – secretar general al Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova
Mihai BĂLAN – director al Serviciului de Informaţii şi Securitate a Republicii Moldova
Corneliu GURIN – Procuror General
Dorin DRĂGUŢANU – Guvernator al Băncii Naţionale a Moldovei
Viorel CHETRARU – director al Centrului Naţional Anticorupţie.
Noul Consiliu Suprem de Securitate nu a adus modificări în componența nominală, comparativ cu precedentul constituit de președintele Timofti.
În perioada vizată, pe pagina oficială a Președintelui Republicii Moldova,[10] au fost făcute publice informaţii cu privire la ședinţele CSS şi subiectele discutate:
Din 5 Iunie 2012 privind corupţia în instituţiile de stat;
Din 29 Iunie 2012 privind securitatea sistemului bancar;
Din 15 Octombrie 2012 cu privire la situaţia infracţională din ţară și măsurile de combatere a crimelor;
Din 26 Noiembrie 2012 cu privire la implementarea Strategiei Securităţii Naţionale și reformarea Consiliului Suprem de Securitate;
Din 11 Iunie 2013 cu privire la securitatea sectorului bancar;
Din 17 Iunie 2013 cu privire la reformarea Serviciului de Informaţii și Securitate și cu privire la reformarea Consiliului Suprem de Securitate;
Din 16 Iulie 2013 cu privire la disciplina militară din Armata Naţională;
Din 11 Noiembrie 2013 cu privire la securitatea ecologică;
Din 7 Aprilie 2014 cu privire la securitatea regională;
Deciziile adoptate nu au fost făcute publice.
Cum a fost menționat mai sus, Parlamentul prin textul Strategiei Securității naționale a învestit Consiliul Suprem de Securitate cu funcția monitorizării și coordonării reformelor în sectorul de securitate. Această funcție nu este valorificată. Reformele în domeniul apărării, ordinii de drept și justiției se implementează răzleț, coordonare strategică nu există, iar rezultatele lor nu corespund obiectivelor declarate ale guvernării.
Nici obiectivul de reformare al CSS nu este realizat. Deși problema a fost discutată la ședințele respective, așa și nu a fost elaborată o viziune clară și consolidată asupra viitorului Consiliu reformat: nici privind componența, nici privind funcțiile și împuternicirile lui, nici privind forța deciziilor acestuia, nici privind funcționalitatea secretariatului Consiliului. Toate aceste probleme rămân nerezolvate, la nivelul secolului trecut. Asta în condițiile că în ultimele decenii în Republica Moldova a fost realizată dar nefinalizată o reformă constituțională, s-au conturat noi amenințări la adresa securității și s-au făcut vizibile multiplele lacune din sectorul de securitate: de la capacitățile forțelor armate și structurilor de forță până la respectarea drepturilor omului în stat. Activitatea Consiliului Suprem de Securitate este realizată prin inerție, fără o bază normativă corespunzătoare și fără o direcție strategică.
Totodată, deoarece deciziile , dacă au fost, nu au servit pentru elaborarea unor decrete sau acte normative, se impune concluzia că activitatea CSS este ineficientă și nu contribuie la activitatea Șefului Statului.
Activităţile întreprinse de Parlament.
În perioada examinată, anii 2012-2014, Parlamentul Republicii Moldova nu a aprobat careva acte normative sau documente de politici în domeniul reformării Consiliului Suprem de Securitate.
Totodată, reprezentanţii Parlamentului: Președintele Parlamentului și președintele Comisiei parlamentare securitate naţională, apărare și ordine publică, au participat la lucrul Consiliului Suprem de Securitate, contribuind la adoptarea Concepţiei de reformare a Consiliului și la examinarea proiectului de Lege cu privire la Consiliul Suprem de Securitate.
Conform Articolul 111 din Regulamentul Parlamentului, Controlul asupra executării legii (publicarea în termenele stabilite, organizarea studierii prevederilor legii etc.) de către organele şi persoanele competente, precum şi determinarea eficienţei acţiunii legii revin comisiei permanente de profil asistate de Direcţia juridică a Secretariatului Parlamentului, altor comisii, create în acest scop de Parlament. Contrar acestor prevederi, careva informaţii despre ședinţe a Comisiei parlamentare de profil la tema reformării CSS nu au fost făcute publice.
Trezește nedumeriri această atitudine a organului legislativ, care în repetate rânduri și în diferite componențe politice a declarat intenția reformării Consiliului Suprem de Securitate. Nu se întrevede altă explicație decât declararea anumitor obiective pentru partenerii străini și ajustarea lor până la refuz în politica internă, încât nu se mai realizează.
Activităţi în domeniul sectorului de securitate întreprinse de Guvern.
Actualul Guvern activează în baza Hotărârii Parlamentului nr. 125 din 30 Mai 2013, pentru acordarea votului de încredere Programului de activitate și întregii liste a Guvernului. Programul de activitate al Guvernului pentru anii 2013 – 2014 este intitulat „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”. Acest program continuă prevederile programului de activitate cu aceeași denumire, aprobat prin votul de încredere al Parlamentului, exprimat în Hotărârea număr 22 din 25 Septembrie 2009.
La capitolul Edificarea statului de drept, subcapitol Ordine publică, securitate și apărare, litera d, sunt trasate obiectivele de guvernare în domeniul Securitate naţională și apărare:
Reformarea sectorului de securitate în conformitate cu standardele internaţionale;
Contracararea eficientă a riscurilor de bază privind securitatea naţională, precum și asigurarea securităţii împotriva riscurilor regionale și globale.
Pe lângă faptul că sunt obiective de ordin general și neclare, nici acestea nu sunt realizate.
Ca acţiuni prioritare sunt numite:
Excluderea conflictului de interese, a dublărilor de competenţă şi funcţionalitate între instituţiile de ordine publică, securitate şi apărare;
Menţinerea pe agenda dialogului cu partenerii străini a provocărilor legate de manifestările separatiste şi teroriste, proliferarea armelor şi drogurilor, migraţia ilegală, insecuritatea energetică etc.;
Perfecţionarea analizei şi planificării în domeniul securităţii naţionale;
Finalizarea analizei strategice a sectorului de securitate şi apărare a ţării;
Implementarea instrumentelor de exercitare a controlului civil şi democratic asupra sectorului de securitate naţională;
Contribuirea activă la Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) a UE şi la operaţiunile internaţionale de stabilizare şi de menţinere a păcii;
Profesionalizarea graduală a Armatei Naţionale;
Perfecţionarea sistemului actual de mobilizare;
Asigurarea controlului spaţiului aerian naţional prin dezvoltarea capabilităţilor naţionale şi prin cooperarea cu partenerii străini;
Dezvoltarea în cadrul Armatei Naţionale a capacităţilor de colectare şi analiză a informaţiei în scopul apărării naţionale.
În activitatea sa Guvernul s-a condus de Planul de acţiuni pentru anii 2012 – 2015, aprobat prin Hotărârea Guvernului număr 289 din 7 Mai 2012. Ulterior, pentru a oferi un cadru unic, transparent și eficient de monitorizare și evaluare a activităţii Guvernului, a fost elaborat următorul Plan de acţiuni al Guvernului pentru anul 2014, aprobat prin Hotărârea Guvernului număr 164 din 5 Martie 2014. Ambele Planuri de acţiuni, la Capitolul Ordine publică, securitate și apărare, conţin punctul securitate naţională și apărare, care repetă obiectivele menţionate în programul de guvernare, însă acţiuni concrete ce ar ţine de reformarea Consiliului Suprem de Securitate în acest plan nu se regăsesc.
Respectiv, careva acţiuni în acest sens nu au fost întreprinse, cu excepţie celor de participare a membrilor Guvernului la activitatea Consiliului Suprem de Securitate, aprobarea în această calitate a Concepţiei de reformare a Consiliului Suprem de Securitate și elaborarea proiectului de Lege cu privire la Consiliul Suprem de Securitate.
Constatări: reforma Consiliului Suprem de Securitate nu face parte din acțiunile programate ale Guvernului. Aceasta poate fi privită doar în contextul general de reformare a sectorului de securitate, însă deoarece nu a fost întreprinsă nici o acțiune în această direcție, concluzionăm că Guvernul nu se preocupă de această problemă.
Deficienţele principale ale CSS care afectează starea actuală a sectorului de securitate.
Starea actuală a sectorului de securitate, în opinia autorului, este nesatisfăcătoare, din următoarele motive:
Consiliul Suprem de Securitate, ca o autoritate publică supremă în domeniul asigurării securității, nu a devenit efectiv, profesional și responsabil;
Structura și componența Consiliului Suprem de Securitate oscilează în permanență pe parcursul anilor, fără a avea o concepție durabilă;
Atribuțiile și funcțiile Consiliului sunt confuze, iar baza normativă este interpretată aleatoriu;
Lipsește o agendă strategică a CSS, precum și un sistem unic de elaborare a politicilor în domeniul sectorului de securitate;
Deciziile Consiliului, dacă există, nu sunt făcute publice și nu aduc nici un impact vizibil;
Lipsește un cadru legislativ complet cu privire la activitatea Consiliului Suprem de Securitate, care ar trebui să justifice rolul său de organ suprem specializat în domeniul securității naționale;
Nu este asigurată activitatea Serviciului Consiliului Suprem de Securitate, prin suportul informațional și operațional din partea structurilor sectorului de securitate, reglementat normativ.
Reieșind din lacunele menţionate, capacitatea de reacţie la ultimele evoluţii din regiune este scăzută. Dacă la nivel politic sunt întreprinse careva acţiuni în această direcţie, cum ar fi Hotărârea Parlamentului număr 19 din 6 Martie 2014, pentru aprobarea Declaraţiei Parlamentului Republicii Moldova în legătură cu evoluţia situaţiei din Ucraina, atunci la nivel operaţional reacţia nu este vizibilă.
Constatări generale.
În perioada vizată nu au fost executate prevederile:
Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobate prin Legea număr 112 din 22.05.2008;
Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobate prin Hotărârea Parlamentului număr 153 din 15.07.2011;
Planului individual de acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO, aprobat prin Hotărârea Guvernului număr 746 din 18.08.2010.
În perioada vizată au fost înregistrate numai două acţiuni care vizează realizarea obiectivului de reformare a CSS: crearea comisiei de reformare al Consiliului Suprem de Securitate şi aprobarea la 26 Noiembrie 2012 a Concepţiei de reformare a CSS. Totuși, nici acestea nu sunt acțiuni practice pe calea reformării, cum ar putea fi adoptarea unei legi, emiterea unui decret, modificarea componenței CSS, schimbarea structurii Serviciului CSS și altele.
Nici una dintre acţiunile declarate ca intenții nu au avut o finalitate.
Acţiunile au fost inconsistente şi mult prea lente. Astfel, de la investirea Președintelui Republicii Moldova până la crearea Comisiei pentru reformarea CSS au trecut șase luni. Elaborarea Concepției și aprobarea ei a durat încă patru luni. Oricum, aceste acțiuni au rămas fără finalitate, deja împlinindu-se încă 18 luni de la aprobarea Concepției de reformare a CSS.
Proiectele elaborate în această perioadă, nu au adus schimbări substanţiale de conţinut comparativ cu primul proiect de lege cu privire la Consiliul Suprem de Securitate elaborat și prezentat Parlamentului ca iniţiativă legislativă în anul 2008. Nu aduce nimic nou acest proiect nici comparativ cu Regulamentul cu privire la Consiliul Suprem de Securitate, care în prezent asigură baza normativă a activității lui.
În acest context, considerăm că procesul de reformare a Consiliului Suprem de Securitate se află în stare de stagnare. Sarcinile planificate nu au fost realizate. Nu au fost stabilite nici termene de executare, nici executorii responsabili.
Situaţia respectivă, de stagnare a reformei aduce un impact negativ asupra sectorului de securitate, făcând-ul vulnerabil mai ales ameninţărilor din regiune din ultima perioadă.
Concluzii.
Obiectivul de reformare al Consiliului Suprem de Securitate a rămas nerealizat, iar responsabilitatea pentru nerealizarea acestui obiectiv aparţine Președintelui Republicii Moldova;
Eforturile Preşedinţiei RM în realizarea acestui obiectiv au fost lipsite de consistenţă și susținere politică, iar acţiunile de mai departe rămân nedefinite;
Parlamentul şi Guvernul nu au contribuit în nici un fel la reformarea Consiliului Suprem de Securitate, decât prin participarea membrilor din oficiu la şedinţele Consiliului;
Lipsa oricăror acţiuni pentru realizarea obiectivului de reformare a Consiliului denotă lipsa unei voinţe politice ferme în acest domeniu, precum și lipsa unei viziuni clare asupra modului de reformare a CSS;
Lipsa unor poziţii oficiale ale Președinției, Parlamentului, partidelor politice privind reforma CSS nu contribuie la identificarea principalelor impedimente şi eventualelor soluţii, dar contribuie la stagnarea în continuare a procesului;
Perspectivele de realizare a obiectivului de reformare sunt compromise;
Fără o intervenţie urgentă şi activă din partea Președintelui Republicii Moldova procesul de reformare al Consiliului Suprem de Securitate nu va fi realizat.
Recomandări.
Analiza procesului de reformare a Consiliului Suprem de Securitate denotă clar lipsa unei poziții politice asupra necesității de reformare și modalității de reformare. Nici nu sunt puse în discuție locul și rolul Consiliului Suprem de Securitate în structura sectorului de securitate.
În acest sens, ar fi utilă studierea practicii internaționale la acest capitol, precum și ultimelor recomandări a Consiliului de Securitate a Organizației Națiunilor Unite din 28 Aprilie 2014 privind reformarea sectorului de securitate, care demonstrează elocvent direcția de reformare a sectorului de securitate, precum și consecințele negative a tărăgănării acestui proces.
Situaţia actuală poate fi depășită prin:
elaborarea unui proiect de lege nou, care ar aduce schimbări substanțiale în noțiunea de activitate a Consiliului Suprem de Securitate;
înaintarea Parlamentului a iniţiativei legislative pentru adoptarea Legii cu privire la Consiliul Suprem de Securitate și adoptarea acesteia;
fortificarea activității secretariatului Consiliului Suprem de Securitate, care ar asigura buna funcţionare a Consiliului, sporirea capacităţilor de analiză și elaborare de politici.
[1] Rezoluția Consiliului de Securitate ONU număr 2151 (2014)
http://www.un.org/News/Press/docs/2014/sc11369.doc.htm
[2] Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova – NATO, nr.774 din 06.07.2006. Monitorul Oficial nr.134-137 din 25.08.2006. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=317036
[3] Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO actualizat, nr.746 din 18.08.2010. Monitorul Oficial nr.166-168 din 14.09.2010. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=335977
[4] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=328010
[5] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=340510
[6] Decret număr 297 din 14.09.2012.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=344802
[7] Comunicat de presă.
[8] Comunicat de presă.
[9] http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=348216
[10] http://www.presedinte.md/rom/css-comunicate-de-presa
original site: https://ipp.md/old/libview.php?l=ro&id=693&idc=171
