Research

Cuvinte cheie

cadru juridic, politica de securitate

Introducere

Odată cu destrămare URSS, Republica Moldova a încetat a mai face parte din sistemul de securitate sovietic. La începutul anilor ‘90, Moldova a refuzat aderarea la structurile de apărare (nu şi de securitate) ale CSI, conducerea de la Chişinău depunând eforturi pentru a promova propriile politici de securitate, bazate pe principiul neutralităţii permanente. În condiţiile în care raioanele de est se aflau sub ocupaţia fostei Armate a 14-a, prin conceptul de neutralitate se urmărea (şi în prezent) asigurarea unor condiţii optime de apărare a independenţei, suveranităţii şi securităţii
naţionale la 4 cele nivele: individual (cetăţeni), colectiv (asociaţii de interese), naţional (stat) şi internaţional (în mediul extern). Acesta presupunea o ajustare continuă a sistemului naţional de securitate la mediul extern şi intern pentru a face faţă noilor provocări şi probleme de securitate în toate domeniile: politic, militar, economic, ecologic şi societal. În acest scop a fost elaborat cadrul normativ cu privire la securitatea şi apărarea ţării [1].

Principalele documente în acest sens sunt: Constituţia Republicii Moldova [2], este primul act juridic de referinţă pentru elaborarea şi implementarea politicii de securitate şi apărare a Republicii Moldova. Constituţia proclamă valorile şi principiile naţionale supreme, care sunt: suveranitatea şi independenţa; caracterul unitar şi indivizibil; statul de drept; inalienabilitatea teritoriului; respectar ea drepturilor şi libertăţilor omului; etc. O normă constituţională specifică care determină caracterul distinct al politicii de securitate şi apărare al Republicii Moldova este statutul de neutralitate permanentă şi declaraţia că „Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Constituţia nu oferă mai multe detalii cu privire la obligaţiile, drepturile sau alte criterii care reies din statutul de neutralitate permanentă.

Doctrina militară a Republicii Moldova

Doctrina militară a Republicii Moldova [3] – stabileşte că scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este asigurarea securităţii militare a poporului şi statului, prevenirea războaielor şi conflictelor armate prin mijloace de drept internaţional. Pentru asigurarea acestui scop, Republica Moldova va aplica un sistem de măsuri:
– la nivel global – participarea la activitatea comunităţii mondiale în vederea prevenirii războaielor şi conflictelor armate şi soluţionării paşnice a problemelor litigioase; crearea condiţiilor care, în cazul unui pericol militar extern, vor asigura realizarea dreptului republicii la asistenţa organizaţiilor internaţionale; participarea activă la edificarea sistemului internaţional unic de securitate colectivă;
– la nivel regional – stabilirea relaţiilor prieteneşti bilaterale şi multilaterale cu statele din regiune, care vor asigura un nivel înalt de încredere reciprocă şi deschidere în domeniul militar, precum şi ajutorul reciproc în cazul periclitării securităţii colective;
– la nivel naţional – crearea unui potenţial militar, suficient pentru asigurarea securităţii militare a statului.
În acelaşi timp, doctrina are la bază următoarele priorităţi:
– în domeniul politic – soluţionarea paşnică a contradicţiilor apărute între state şi excluderea confruntării militare prin eforturile colective ale ţărilor, pornind de la principiile şi normele dreptului internaţional; stabilirea relaţiilor politice, economice şi militare, care exclud lezarea suveranităţii şi independenţei statului; – în domeniul militar – menţinerea capacităţii de apărare a statului la nivelul care asigură securitatea militară; întărirea măsurilor de încredere, extinderea colaborării militare reciproc avantajoase bazată pe principiile respectării suveranităţii, independenţei şi neamestecului în treburile interne ale altor state.

Legea securităţii statului

Un alt document în domeniu este Legea securităţii statului [4], adoptată în baza Concepţiei Securităţii Naţionale. Aceasta precizează că securitatea statului este parte integrantă a securităţii naţionale. Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor
grupuri sau indivizi aparte.

Drept ameninţări la adresa securităţii statului (ansamblul de acţiuni, condiţii şi factori ce comportă pericol pentru stat, societate şi personalitate) sunt stabilite:
a) acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a regimului constituţional, subminarea sau suprimarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. Aceste acţiuni nu pot fi interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului;
b) activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfăşurarea de acţiuni militare contra ţării sau la declanşarea războiului civil;
c) acţiunile militare şi alte acţiuni violente care subminează temeliile statului; d) acţiunile care favorizează apariţia de evenimente extraordinare în transporturi, telecomunicaţii, la unităţile economice şi cele de importanţă vitală;
e) spionajul, transmiterea informaţiilor ce constituie secret de stat altor state, precum şi obţinerea ori deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie secret de stat în vederea trasmiterii lor unor state străine sau structuri anticonstituţionale;
f) trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în desfăşurarea activităţii ostile împotriva Republicii Moldova;
g) acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor publice legal alese;
h) acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor ce pun în pericol securitatea statului;
i) pregătirea şi comiterea actelor teroriste, atentatelor la viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale supreme din republică, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;
j) sustragerea de armament, muniţie, tehnică de luptă, materii explozive, radioactive, substanţe otrăvitoare, narcotice, toxice şi de altă natură, contrabanda cu acestea, producerea, folosirea, transportarea şi păstrarea lor ilegală, dacă prin aceasta sînt atinse interesele de asigurare a securităţii statului;
k) constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care pun în pericol securitatea statului sau participarea la activitatea acestora;
l) cazurile de crimă organizată şi/sau corupţie, care subminează securitatea statului.

Respectiv, direcţiile principale ale activităţii de asigurare a securităţii statului, potrivit legii (art. 5), sunt:
a) formarea politicii interne şi externe în funcţie de interesele asigurării securităţii statului;
b) stabilirea şi aplicarea unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de altă natură, orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului;
c) constituirea unui sistem de organe ale securităţii statului, delimitarea atribuţiilor lor, asigurînd interacţiunea dintre ele, precum şi crearea mecanismului de control şi supraveghere asupra activităţii lor;
d) perfecţionarea cadrului juridic al asigurării securităţii statului;
e) coordonarea cu alte state a eforturilor în vederea descoperirii, prevenirii şi contracarării eventualelor ameninţări la adresa securităţii statului.

Legea privind organele securităţii statului

Legea privind organele securităţii statului [5], este actul normativ care stabileşte structura sistemului naţional de apărare, atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor publice în domeniul apărării, organizarea, destinaţia şi conducerea forţelor sistemului naţional de apărare. Potrivit art. 13 al legii, sistemul organelor securităţii statului se constituie din Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile respective, precum şi din instituţiile de învăţămînt şi alte instituţii şi organizaţii nemilitarizate ale organelor securităţii statului.

Principalele obligaţii ale organelor securităţii statului sînt:

a) să descopere, să prevină şi să contracareze, în limita competenţei lor, activităţile orientate împotriva regimului constituţional al Republicii Moldova şi care urmăresc răsturnarea prin violenţă a organelor legal constituite ale puterii;
b) să creeze premisele necesare întreţinerii optime a relaţiilor internaţionale ale Republicii Moldova;
c) să informeze regulat autorităţile publice despre problemele securităţii statului;
d) să apere, în limita competenţei lor, drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor Republicii Moldova, să-şi dea concursul la reabilitarea persoanelor supuse represiunilor în mod ilegal;
e) să ia măsuri, în comun cu alte autorităţi ale administraţiei publice, pentru asigurarea pazei de stat a persoanelor oficiale supreme din republică şi a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;
f) să combată terorismul, crima organizată, corupţia care subminează securitatea statului telecomunicaţii, conform nomenclatorului întocmit de Guvern, să organizeze şi să asigure exploatarea şi siguranţa lor etc.

Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova

Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova [6] este un document care reflectă evaluarea generală a mediului de securitate pe plan naţional şi internaţional în care operează Republica Moldova şi care defineşte scopul securităţii naţionale, liniile directorii de bază pentru securitatea naţională, valorile şi principiile generale ce urmează a f i protejate de statul şi societatea moldovenească. Prin esență Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova este un sistem de idei care conturează priorităţile statului în domeniul securităţii naţionale. În conţinutul acesteia sunt stabilite principiile, valorile generale, obiectivele, liniile directorii de bază ale securităţii naţionale, ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile cu impact asupra securităţii naţionale a Republicii Moldova.

Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova

Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova [7], este actul normativ care stabileşte criteriile cărora trebuie să li se conformeze sistemul de securitate naţională, acestea fiind:
respectarea principiilor statului de drept şi a normelor de protecţie a drepturilor omului, consolidarea instituţiilor şi a principiilor democratice în ţară, creşterea economică, asigurarea unui control civil asupra forţelor armate şi a structurilor de forţă, implementarea principiului de demilitarizare a instituţiilor în stat care nu au atribuţii de apărare, promovarea bunelor relaţii cu statele vecine, protejarea cuvenită a informaţiilor clasificate. Strategia cuprinde totodată acţiuni necesare în alte sectoare de importanţă majoră pentru securitatea naţională, precum sănătate, ecologie, educaţie, luptă împotriva corupţiei etc.

Concluzie

În pofida acestui cadru juridic, destul de amplu, specialiştii recunosc că politica de securitate şi apărare a Republicii Moldova este afectată de mai multe deficienţe de ordin conceptual, legal şi instituţional care, pe de o parte, nu permit funcţionarea eficientă a sistemului de securitate şi apărare naţională, iar pe de altă parte, nu asigură un sprijin adecvat implementării obiectivului politic de integrare europeană şi de participare la politica de securitate şi apărare comună [8].

Propunere

Respectiv, susţinem necesitatea consolidării eforturilor ce vizează perfecţionarea continuă a cadrului juridic al asigurării securităţii statului, pentru aceasta fiind necesare studii ample şi complexe cu caracter ştiinţific.

09 Noiembrie 2014

1. Securitatea naţională – imperativ strategic, Jurnal Academic, Mai 2008, Ediţia 9
2. Constituţia Republicii Moldova, din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994.
3. Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova privind Doctrina militară a Republicii Moldova,
Nr. 482 din 06.06.1995. În: Monitorul Oficial Nr. 038 din 14.07.1995.
4. Legea securităţii statului, Nr. 618 din 31.10.1995. În: Monitorul Oficial Nr. 10-11 din
13.02.1997.
5. Legea privind organele securităţii statului, Nr. 619 din 31.10.1995. În: Monitorul Oficial nr. 10-
11 din 13.02.1997.
6. Legea pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, Nr. 112 din
22.05.2008. În: Monitorul Oficial Nr. 97-98, din 03.06.2008.
7. Hotărîrea pentru aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, Nr. 153 din
15.07.2011. În: Monitorul Oficial Nr. 170-175 din 14.10.2011.

8. Politica de Securitate a Republicii Moldova – rezumat informativ. Institutul de Politici Publice.
http://www.ipp.md/public/files/Proiecte/Info_Brief_no._4_-_POLITICA_DE_SECURITATE_
A_REPUBLICII_MOLDOVA.pdf.