Research

26 Septembrie 2017

Premise

Republica Moldova este o societate bazată pe valori democratice, în care sunt respectate drepturile omului, inclusiv cel la informație. Cu regret, în țara noastră se păstrează tendința mai veche de secretizare nejustificată a informațiilor de interes public. Adeseori sunt secretizate documente care nu pot fi restricționate, iar legislația interzice în mod direct așa decizii. După părerea experților, în final această activitate excesivă de secretizare dăunează intereselor societății și a statului. Experții invocă prejudicierea atât a dreptului fundamental al persoanelor la informare, cât și intereselor majore ale societății. Mai jos se va încerca argumentarea acestei afirmații.

Pe lângă explicațiile oficiale, ce țin de protecția datelor cu caracter personal, buna desfășurare a anchetei și secretul acesteia sau interesele comerciale – respectiv, secretul comercial, autoritățile publice uneori argumentează prin protecția securității naționale. Opinia experților este că, unele din aceste informații nu afectează securitatea națională, ci țin de interesele personale ale unor autorități vizate.

În această ordine de idei, ne-am pus o serie de întrebări: Ce categorii de informații pot fi nedivulgate pe motive de securitate națională și ce informații pot fi divulgate? Care sunt regulile de secretizare și de desecretizare a informațiilor ce reprezintă secret de stat? Unde este limita între necesitatea cetățeanului de a fi informat și păstrarea secretului de stat? Există oare principii aprobate la nivel internațional care ar trebui respectate pentru a asigura un echilibru corect între asigurarea securității naționale și dreptul la informație?

Cu răspunsuri la aceste întrebări, vine expertul Institutului de Politici Publice, Vadim Enicov.

I. Dreptul la informare și Principiile Tshwane

Libertatea de a primi sau a comunica informații este o parte indispensabila și esențială a libertății de exprimare a persoanei – un drept fundamental, consacrat în articolul 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Norma Convenției ne spune că: „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. 2. Acest drept

include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei. 3. Exercitarea acestor libertăți poate fi supusă unor formalități și condiții justificate.”

Deci, pentru a fi liberi în exprimare, trebuie să fim informați. Exercițiul dat este esențial pentru dreptul de exprimare.

Legislația Republicii Moldova respectă aceste principii. Constituția noastră, în articolul 32 garantează libertatea gândirii, opiniei și exprimării, iar în articolul 34 interzice îngrădirea dreptului persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Trebuie să amintim despre Hotărârea Curții Constituționale din 22.06.2015, despre interpretarea accesului la informație, în care a analizat amănunțit normele juridice și principiile de aplicare a lor obligatorii pentru autoritățile și societatea moldovenească. Fără a intra în detalii, menționez că poziția Curții Constituționale este într-o deplină corespundere cu cele mai bune practici internaționale. Vorbind despre practica țării noastre, tot în același făgaș este și Plenul Curții Supreme de Justiție, care și-a expus poziția într-o hotărâre dedicată acestei teme. Principiile și normele numite sunt desfășurate de legislația națională în acest domeniu care cuprinde: Legea cu privire la secretul de stat, Legea privind accesul la informație, Legea privind protecția datelor cu caracter personal, Legea cu privire la secretul comercial și altele.

Dar care sunt cele mai bune practici internaționale? La 12 iunie 2013 au fost publicate Principiile globale cu privire la securitatea națională și dreptul la informație, elaborate în baza celor mai bune practici internaționale și opinii ale experților în acest domeniu. Se mai numesc și Principiile Tshwane – după denumirea municipalității din Africa de Sud unde au avut loc reuniunile experților. Conținutul acestor principii sunt recunoscute la nivel internațional și puse în aplicare, într-un mod mai mult sau mai puțin conștiincios, de aproape toate statele lumii.

II. Cele mai importante prevederi ale principiilor

Prevederile principiilor Tshwane se referă la corelarea între necesitatea asigurării securității naționale a statelor și dreptul persoanei, sau vorbind mai larg – a societății, la informații. Printre cele mai importante, voi numi: Dreptul la informație

ca atare; Condițiile pentru limitarea dreptului la informație pe motive de securitate națională; Informația care în mod legitim poate fi nedivulgată; Obligația de a declara motivele secretizării informației; Categorii de informații cu o prezumție sporită sau de interes major în favoarea divulgării; Limitele de timp pentru perioada de secretizare; Inadmisibilitatea secretizării informațiilor ce denotă activități ilicite.

III. Practica autohtonă

După cum am menționat mai sus, legislația Republicii Moldova, în principiu corespunde normelor internaționale. Așa, Legea cu privire la secretul de stat stabilește obligativitatea respectării legalității, argumentării și oportunității în cadrul acestor activități. Pot fi secretizate informații ce țin de domeniul apărării naționale, anumite date din domeniul economiei, științei și tehnicii, unele comunicate din domeniul relațiilor externe. Sunt pasibile secretizării informații ce se referă la securitatea statului și asigurării ordinii de drept.

Totodată, legislația interzice secretizarea anumitor categorii de informații. Acestea se referă la: Încălcarea drepturilor și libertăților omului; Starea mediului înconjurător și calitatea produselor alimentare; Accidente și catastrofe; Fapte de încălcare a legii de către autoritățile publice și persoane cu funcții de răspundere. De mai menționat că, există alte categorii de informații care pot fi și trebuie să fie protejate: cele ce se referă la date cu caracter personal, se referă la secretul anchetei, care se referă la secretul comercial sau la secretul bancar în cadrul instituțiilor financiare.

Problema legislației naționale se ascunde în detalii, care uneori duc autoritățile la decizii greșite, iar implementarea adecvată a legilor prezintă o provocare majoră sau de nepătruns pentru demnitari. Mai mult, se creează și unele practici sistemice care perpetuează mulți ani. Neglijarea normelor democratice ne duce spre derapaje de la standardele unei societăți prospere. Or, nu poate avansa colectivitatea neinformată.

În exemplu larg mediatizat în acest sens este cazul publicării hotărârilor și deciziilor judiciare. În opinia mea personală, principiul fundamental de publicitate al actului de justiție este crucial pentru obținerea unui proces legal. Incontestabil, procedurile penale și civile conțin restricții de publicare strict determinate, dar

acestea nu pot fi răspândite la toate procesele derulate. Invocarea motivelor de protejare a datelor cu caracter personal sau de securitate națională pentru totalitatea cauzelor examinate nu corespunde principiului echilibrului între interesul major al societății în legalitate și motivării particulare de secret de stat, comercial sau încă careva.

În presă pot fi găsite informații despre experiența unor ONG-uri în solicitarea informațiilor de interes public și refuzul autorităților sub pretexte slab argumentate. Careva din aceste cazuri se examinează în prezent în instanțele de judecată și sper că justiția își va anunța verdictul argumentat.

IV. Recomandările elaborate

În urma lucrului colegilor din Institutul de Politici Publice cu principiile Tshwane, au fost elaborate un șir de recomandări legislative în domeniul secretului de stat, dreptului la informare și accesului la informație. În principal se referă la respectarea intereselor societății, stabilirea și respectarea unor criterii mai clare de secretizare cu asigurarea echilibrului între interesul societății și riscul pentru securitatea națională, neadmiterea ascunderii infracțiunilor și posibilitatea desecretizării timpurii. Ca exemple, sunt propuneri de modificări la Legea cu privire la secretul de stat ce se referă la reglementarea normativă a interesului major al societății și a noțiunii de securitate națională, obligația declarării motivelor secretizării, obligația de a ține liste publice de documente secretizate sau obligația de a divulga părți nerestricționate ale documentelor secrete.